APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta, a se ivi; a lua naștere. ♦ A părea. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. – Lat. lit. apparere (după părea). Vezi definitia »

crectarea si adoptarea unei traduceri preexistente a textului Sfintei Scripturi sau ale scrierilor Sfintilor Parinti; dirtosi = a indrepta Vezi definitia »

corabeá, corabéle, s.f. (reg.) prăjitură din făină, unt, ouă și zahăr. Vezi definitia »

descrierea unui obiect sau individ drept realitate unica, individuala, caracterizata prin istoricitate Vezi definitia »

SUROREÁ, surorele, s. f. (În poezia populară) Surioară. – Din. suroră + suf. -ea. Vezi definitia »