BRUM s. n. zgomot perturbator la ieșirea amplificatoarelor de audiofrecvență, datorat alimentării lor de la rețeaua de curent electric alternativ. (< germ. Brummen) Vezi definitia »

IRÍDIUM s.n. v. iridiu. Vezi definitia »

ORGÁNUM s. n. Una dintre formele cele mai vechi ale muzicii pe mai multe voci distincte, care consta dintr-un contrapunct improvizat pe o temă de cânt liturgic. – Din fr. organum. Vezi definitia »

QUADRÍVIUM CVA-/ s. n. treapta imediat următoare învățământului elementar medieval (trivium), în care se predau artele matematice (aritmetica, geometria, muzica și astronomia). (< lat., fr. quadrivium) Vezi definitia »

ÓSTIUM s.n. v. ostie² [în DN]. Vezi definitia »