PATENTÁ vb. I. tr. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. A căli un metal în plumb. ♦ A trata termic o sârmă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. [< fr. patenter]. Vezi definitia »

SEDIMENTÁ vb. refl. a se depune în straturi; a forma sedimente. (< fr. sédiementer, germ. sedimentieren) Vezi definitia »

Fata de care m-am indragostit Vezi definitia »

DEFECTÁ vb. I. tr., refl. (Despre un mecanism, un motor etc.) A produce sau a avea un defect, a (se) strica. [< defect]. Vezi definitia »

húrta s. f. – În expresia: cu hurta, cu grămada. – Var. vurtă. Rut. hurt, pol. hurt „turmă”, pol. hurtem „în ansamblu” (Cihac, II, 144; Tiktin). Vezi definitia »