CARÓTĂ s. f. I. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte. II. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura și caracteristicile straturilor. ◊ probă luată din betonul de fundație al unei șosele pentru stabilirea proprietăților fizico-mecanice. III. (fig.) înșelătorie, șarlatanie. IV. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea. (< fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov) Vezi definitia »

ANTROPOZOONÓZĂ s. f. boală comună omului și animalelor. (< germ. Anthropozoonose) Vezi definitia »

BOTÁNICĂ s.f. – V. botanic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

ELECTRODIAGNÓZĂ, electrodiagnoze, s. f. (Rar) Electrodiagnostic. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. électrodiagnose. Vezi definitia »

CLĂCUȘOÁRĂ, clăcușoare, s. f. Diminutiv al lui clacă (2); (glumeț) faptă nepotrivită (a unui grup de oameni); poznă. – Clacă + suf. -ușoară. Vezi definitia »