INTARSIÁ vb. tr. 1. a încrusta; a lucra în marchetărie. 2. a broda cu fire diferite. 3. (fig.) a presăra o scriere (cu idei străine, cu construcții rare). (< it. intarsiare) Vezi definitia »

raiá (raiále), s. f. – 1. Creștin care plătea impozit la turci și care trăia sub protecția legilor lor. – 2. Protectorat, teritoriu locuit de creștini, dar guvernat după legea turcă. – Mr. arăe. Tc. raya ‹ arab. re’aya (Șeineanu, II, 96; Ronzevalle 95), cf. ngr. ῥαïᾶς, alb. raië, bg. raja, it. raja. – Der. raelicesc, adj. (înv., propriu raialelor). Vezi definitia »

DERAIÁ, deraiéz, vb. I. Intranz. 1. (Despre mijloace de transport care circulă pe șine) A sări de pe șine. 2. Fig. A vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect. [Pr.: -ra-ia] – Din fr. dérailler. Vezi definitia »

MARIÁ vb. refl., tr. 1. a (se) căsători. 2. (fig.) a (se) potrivi, a (se) combina. (< fr. marier) Vezi definitia »

Străinezia s. invar. străinătate. Vezi definitia »