ghiul, ghiúluri, s.n. (reg., înv.) 1. cârd, mulțime. 2. scul de tort sau de bumbac. Vezi definitia »

sătúl (sătúlă), adj. – 1. Săturat, ghiftuit, plin. – 2. Obosit, istovit. – Mr., megl. sătul, istr. satú. Lat. satŭllus (Pușcariu 1531; REW 7620) cf. vegl. satoil, it. satollo, prov. sadol, fr. saoul, cat. sadoll. – Der. destul, adv. (suficient), în loc de de sătul; îndestula (var. destula, destuli), vb. (a satisface, a mulțumi, a sătura; a aproviziona, a asigura); îndestulător, asj. (suficient); neîndestulător, adj. (insuficient). – Cf. sătura. Din rom. provine bg. destur (Capidan, Raporturile, 228), cuvînt destul de rar. Vezi definitia »

LOCÚL, loculi, s. m. (Bot.) Cavitate a unui fruct în care se află semințele; lojă (II 1). [Var.: locúlă s. f.] – Din fr. locule. Vezi definitia »

NELALÓCUL, adj., adv. (Urmat de un adj. pos.) (Care este, se desfășoară, etc.) în mod nepotrivit, altfel de cum ar fi normal. – Ne- + la + loc Vezi definitia »

FIRICELUL CARE ARE IN VARF O BULINA GALBENAÇARE SE AFLA IN INTERIORUL FLORII UNEI PLANTE Vezi definitia »