RELÍCVĂ s. f. 1. obiect rămas din trecut și păstrat ca amintire (scumpă). 2. (pl.) moaște. (< fr. relique, lat. reliquiae) Vezi definitia »

PĂSCÚȚĂ, păscuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui pască. 2. (Bot.) Bănuț. ♦ Păstiță. [Pl. și: (2) păscuți] – Pască + suf. -uță. Vezi definitia »

BĂRBIEREÁLĂ, bărbiereli, s. f. 1. Faptul de a (se) bărbieri. 2. Fig. Lăudăroșenie, minciună. [Pr.: -bi-e-] – Bărbieri + suf. -eală. Vezi definitia »

hárfă (hárfe), s. f. – Instrument muzical format dintr-o ramă mare dreptunghiulară pe care sînt fixate coarde puse în vibrație prin ciupire. – Var. harpă. Germ. Harfe; var. din fr. harpe. – Der. harpist, s. m.; harpistă, s. f., din fr. Vezi definitia »

CÁRCERĂ s.f. Încăpere în închisori, folosită pentru închiderea unui deținut sub un regim aspru. ♦ (Ieșit din uz) Încăpere (în forma și de mărimea unui dulap) unde se închideau militarii și elevii pedepsiți în cazărmi și în școli. [< lat. carcer, cf. it. carcere]. Vezi definitia »