KOGÁI s. n. poluare. (< engl. kogai < cuv. jap.) Vezi definitia »

ghélai interj. – Hai, vino. Tc. gel, imperativ de la gelmek „a veni” (DAR). – Der. ghelui, s. n. (Olt., venire); ghelir, s. n. (rentă, venit), din tc. gelir (Meyer 199; Șeineanu, III, 179; Lokotsch 708), cf. alb. geler. Vezi definitia »

plai s.n. (reg.) creion. Vezi definitia »

nái (náiuri), s. n. – Un fel de fluier. Tc. (per.) nai (Șeineanu, II, 268; Roesler 600; Lokotsch 1541). – Der. năiaș, s. m. (rar, cîntăreț la nai); nă(i)er, s. m. (cîntăreț la nai); nai(n)giu, s. m. (cîntăreț la nai), cu suf. -giu; naizan, s. m. (cîntăreț la nai), din tc. naizen (Tiktin). Vezi definitia »

BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărcat bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat= s-a luminat de ziuă. Ori laie, ori bălaie v. laie. – Băl + suf. -ai. Vezi definitia »