ANCORATÓR s. n. dispozitiv pentru manevrarea și amorsarea ancorei (1). (< it. ancoratore) Vezi definitia »

EXTENSÓR, -OÁRE I. adj. care are rolul de a întinde. II. adj., s. m. (mușchi) care ajută la întinderea unor părți sau organe ale corpului. III. s. n. aparat pentru gimnastica mușchilor, constând dintr-un arc de oțel sau din două resorturi care trebuie întinse cu mâinile. (< fr. extenseur) Vezi definitia »

ÎNDRĂZNITÓR, -OÁRE, îndrăznitori, -oare, adj. (Rar) Care îndrăznește; îndrăzneț. – Îndrăzni + suf. -tor. Vezi definitia »

CANTOR (‹ germ., lat.) s. m. 1. (În ev. med.) Solist și maestru de cor bisericesc; (în Germania, după Reformă) maestru de cor și, uneori, organist avînd și obligația de compozitor. 2. (Reg.) Dascăl (3); diac (3); psalt. Vezi definitia »

SINCRONIZÓR s. n. factor de ambient care poate modifica unul dintre parametrii unui bioritm. (< fr. synchroniseur) Vezi definitia »