DANTÚRĂ, danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture. Vezi definitia »

DRÚPĂ s.f. Tip de fruct cărnos și zemos care are un singur sâmbure. [Cf. fr. drupe, lat. drupa – măslină]. Vezi definitia »

-ÍȚĂ² elem. -er². Vezi definitia »

SOCIOGRÁMĂ s.f. Metodă sociologică de reprezentare grafică, pe bază de teste sociometrice, a relațiilor existente între membrii unui microgrup. ♦ Reprezentare grafică a evoluției unui fenomen social. [Cf. fr. sociogramme, it. sociogramma]. Vezi definitia »

LUMINÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Raportul dintre intensitatea luminoasă a unei surse de lumină și proiecția ariei sursei pe un plan; strălucire. [< fr. luminance]. Vezi definitia »