ÎNTÓRS², -OÁRSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce. Vezi definitia »

METATÁRS s.n. Scheletul părții de mijloc a labei piciorului, compus din cinci oase aproape paralele. [< fr. métatarse, cf. gr. meta – după, tarsos – tars]. Vezi definitia »

RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2.(Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours. Vezi definitia »

TRAVÉRS s. n. 1. partea de jos și de sus a coastei unei nave. 2. direcție perpendiculară pe axul longitudinal al navei. ◊ vânt (sau val) ~ = vânt (sau val) perpendicular pe axul navei; la ~ = perpendicular față de nava proprie. 3. nume generic pentru țesăturile cu dungi transversale. (< fr. travers) Vezi definitia »

DISCÚRS s. n. 1. expunere oratorică în fața unui auditoriu pe o temă politică, morală etc.; cuvântare. 2. expresie verbală a gândirii; cuvântare. 3. disertație, tratare a unui subiect de natură științifică sau literară; expozeu, tratat. (< fr. discours, lat. discursus) Vezi definitia »