CAUZALITATE (‹ fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Raport necesar între cauză și efectul său, cauza desemnând antecedentul producător al efectului. ♦ Principiul cauzalității = principiu fundamental al gîndirii enunțat astfel: în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte. C. socială = proces de atribuire a rolului de cauză anumitor elemente sau factori ai vieții sociale (personali, interpersonali sau extrapersonali) în raport cu alții. 2. (GENET.) Raport genetic existent între anumite stări ale formelor și varietăților materiei, apărute în procesele de mișcare și dezvoltare ale acesteia. Vezi definitia »

Unitate de masura a greutatii egala cu 100 de kg Vezi definitia »

INTEGRALITÁTE s. f. Stare, situație a ceea ce este întreg, complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferențiale de a admite o integrală. ♦ Însușirea de a constitui un întreg (care nu poate fi redus la suma părților sale componente), un sistem; caracter de sistem. – Din fr. intégralité. Vezi definitia »

inegalitáte (i-ne- / in-e-) s. f., g.-d. art. inegalitắții; pl. inegalitắți Vezi definitia »

PENDÍNTE adj. invar. 1. În curs de judecată; asupra căruia nu s-a luat o hotărâre. 2. Care depinde de, depinzând de. [< lat. pendens, cf. fr. pendant]. Vezi definitia »