SÍSTRU s.n. Instrument muzical al vechilor egipteni, format dintr-o bară curbată prevăzută cu un mâner și câteva lame vibrante, care produceau sunetul prin lovire. [< lat. sistrum, gr. seistron]. Vezi definitia »

SINÍSTRU, -Ă adj. 1. (Liv.) De stânga; stâng. 2. Groaznic, înspăimântător, înfiorător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. // s.n. (Rar) Dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stâng; prevestitor de nenorociri]. Vezi definitia »

RADIOMANOMÉTRU s. n. aparat folosit în radiomanometrie. (< fr. radiomanomètre) Vezi definitia »

TELEFONOMÉTRU s. n. contor care indică numărul și durata convorbirilor telefonice taxate. (< fr. téléphonomètre) Vezi definitia »

-ÁSTRU² suf. „peiorativ, depreciativ”. (< fr. -astre, it. -astro, cf. lat. astrum) Vezi definitia »