SUBPREFECTÚRĂ s. f. (în trecut) 1. funcția de subprefect. 2. plasă administrată de un subprefect. ◊ comună reședință a subprefectului; localul în care funcționa subprefectura. (după fr. sous-préfecture) Vezi definitia »

ALBUMÍȚĂ, albumițe, s. f. (Bot.) Floare-de-colț. – Cf. alb. Vezi definitia »

STUCOMÁRMURĂ s. f. Material ce imită marmura, folosit în lucrări de finisaj interior și care se fabrică stingând ipsosul cu o soluție de clei de tâmplărie, în care s-a încorporat un colorant; stuc de clei. Vezi definitia »

DIACLÁZĂ s.f. Crăpătură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiunile interioare. [Pron. di-a-. / < fr. diaclase, cf. gr. diaklasis – spărtură]. Vezi definitia »

ÍDRĂ s.f. v. hidră. Vezi definitia »