Definita cuvantului bunăcredință
BUNĂ-CREDÍNȚĂ s. f. Convingere intimă a cuiva că ceea ce face este bine; sinceritate, onestitate. ◊ Loc. adj. De bună-credință = sincer, cinstit. [Gen.-dat.: bunei-credințe] – Din bună + credință.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bunăcredință
PLETÍNĂ s.f. Navă remorcată pentru transportat mărfuri pe ape interioare cu adâncimi mici. [Cf. pilotină]. Vezi definitia »
CLARINÉTĂ, s. f. v. clarinet. Vezi definitia »
zloátă (pop.) s. f., g.-d. art. zloátei; pl. zloáte Vezi definitia »
SLÓVĂ, (1) slove, s. f. (Pop.) 1. Literă (chirilică). ♦ Scriere; alfabet. 2. Scrisul cuiva, cu caracteristicile lui, după care poate fi identificat. 3. Știință de carte; învățătură. – Din sl. slovo. Vezi definitia »
PERDELÚȚĂ, perdeluțe, s. f. Diminutiv al lui perdea (l). – Perdea + suf. -uță. Vezi definitia »