Definita cuvantului bunăcuviință
BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă. V. politețe. [Gen.-dat.: bunei-cuviințe] – Din bună + cuviință.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bunăcuviință
CORONARÍTĂ, s. f. Inflamație a arterelor coronare ale inimii, constituind uneori cauza anghinei pectorale sau a infarctului miocardic. – Din fr. coronarite. Vezi definitia »
saramísliță, saramíslițe s.f. (reg.) specie de șopârlă (de culoare neagră). Vezi definitia »
BUSCULÁDĂ s. f. înghesuială, învălmășeală, dezordine (cu ciocniri). (< fr. bousculade) Vezi definitia »
CVINTESÉNȚĂ s.f. v. chintesență. Vezi definitia »
PÁNTĂ s.f. 1. Înclinare, coastă, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; porțiune din traseul unei șosele pe care vehiculele circulă coborând. 2. (Mat.) Unghi format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan orizontal; tangentă trigonometrică la acest unghi. [< fr. pente < pendre – a atârna]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z