Definita cuvantului bunătate
BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -itatis.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bunătate
SUDABILITÁTE s.f. Calitatea unui metal de a putea fi sudat. [Cf. fr. soudabilité]. Vezi definitia »
PROCESUALITÁTE s. f. însușirea de a fi procesual. (< procesual + -itate) Vezi definitia »
SOBRIETÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (în aspect, în felul de a fi). 2. Cumpătare, moderație în felul de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca etc. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. sobriété, lat. sobrietas, -atis. Vezi definitia »
ștepléte, ștepléți, s.m. (reg.) așchie. Vezi definitia »
ASINITÁTE s. f. măgărie. (< it. asinità) Vezi definitia »