Definita cuvantului bunătate
BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -itatis.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bunătate
POTABILITÁTE s. f. Calitate a apei de a fi potabilă. – Din fr. potabilité. Vezi definitia »
TOTALMÉNTE adv. Cu desăvârșire, în mod complet, cu totul, în întregime. [Cf. fr. totalement, it. totalmente]. Vezi definitia »
servitáte s.f. (înv.) sclavie. Vezi definitia »
FRUGALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este frugal. [Cf. fr. frugalité, lat. frugalitas]. Vezi definitia »
REGÉSTE s. f. pl. 1. nume dat în evul mediu actelor, documentelor etc. emanate în serie cronologică de la aceeași cancelarie și de la același personaj, însoțite de note explicative și de extrase din cronici. 2. repertorii, rezumate ale documentelor, date în ordine cronologică (la volumele de documente, bibliografii etc.). (< fr. regeste, lat. regesta) Vezi definitia »