Definita cuvantului bunăvoință
BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare; îngăduință. 2. Tragere de inimă (pentru a face ceva); râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Din bună + voință (după lat. benevolentia).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bunăvoință
ARCHEBÚZĂ, archebuze, s. f. Veche armă de foc, asemănătoare cu pușca. – Fr. arquebuse. Vezi definitia »
INTERFÁZĂ s. f. (biol.) fază de repaus aparent a unei celule între două diviziuni succesive ale nucleului. (< fr. interphase) Vezi definitia »
BONÉTĂ1 s. f. 1. scufie pe care o poartă copiii și bătrânii; tichie. 2. (mil.) acoperământ de cap fără cozoroc. (< fr. bonnet) Vezi definitia »
PLASMOGENÉZĂ s. f. formare a citoplasmei. (< fr. plasmogenèse) Vezi definitia »
PRÍMĂ3 s.f. (Muz.) Interval de o singură treaptă (format din două sunete având aceeași denumire); prima treaptă de la o treaptă dată (repetarea aceluiași sunet). [< fr. prime, cf. lat. prima]. Vezi definitia »