CLEIÓS, -OÁSĂ, cleioși, -oase, adj. 1. Lipicios, vâscos (ca cleiul). ♦ (Despre ouă) Fiert puțin, astfel încât gălbenușul să rămână moale, iar albușul să se coaguleze. ♦ Fig. (Fam.) Care nu știe absolut nimic (cand este ascultat la școală, la un examen etc.). 2. (Despre pământ) Clisos. [Pr.: cle-ios] – Clei + suf. -os. Vezi definitia »

ÉROS s.n. Ansamblul pornirilor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ♦ Ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare. [< fr. éros, cf. Eros – zeul iubirii la greci]. Vezi definitia »

SCANDALÓS, -OÁSĂ adj. care provoacă scandal, care indignează: rușinos, revoltător. (< fr. scandaleux) Vezi definitia »

VEZICULÓS, -OÁSĂ, veziculoși, -oase, adj. Cu vezicule. – Din fr. vésiculeux, lat. vesiculosus. Vezi definitia »

SCÂRBÓS, -OÁSĂ, scârboși, -oase, adj. 1. Care provoacă scârbă (1), greață, repulsie, silă; dezgustător, respingător, grețos. 2. Care inspiră dispreț; josnic, detestabil. ♦ Expr. A fi scârbos la gură sau a avea gură scârboasă = a întrebuința vorbe urâte, triviale. 3. (Fam.; despre oameni) Care se îngrețoșează ușor, căruia i se face ușor greață. 4. (Fam.; despre oameni) Greu de mulțumit; dezagreabil, nesuferit. – Scârbă + suf. -os. Vezi definitia »