ÁNCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu mai multe brațe cu gheare, fixată la capătul unui lanț, pe care marinarii o înfig în pământul din fundul apei spre a imobiliza vasul pe care navighează. 2. Piesă (de metal) care servește la ancorarea unui sistem tehnic. ♦ Cablu cu care se fixează de pământ anumiți stâlpi, construcții înalte etc. – It. ancora (lat. lit. ancora). Vezi definitia »

PTÓZĂ s.f. Cădere patologică a unui organ sau a unei formații anatomice în urma slăbirii formațiilor proprii de susținere. [< fr. ptóse, cf. gr. ptosis – cădere]. Vezi definitia »

CITOPOIÉZĂ s. f. proces de formare a celulelor. (< fr. cytopoïèse) Vezi definitia »

VITÚȚĂ, vituțe, s. f. Vitișoară. – Din vită + suf. -uță. Vezi definitia »

ADERMÍNĂ s.f. (Chim.) Vitamina B₆. [< fr. adermine]. Vezi definitia »