Definita cuvantului buric
BURÍC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formează în mijlocul abdomenului, după tăierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În expr.) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu buric
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefonie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique. Vezi definitia »
PIROCLÁSTIC, -Ă, piroclastici, -ce, adj. Care este alcătuit din piroclastit; care se referă la piroclastite. – Din fr. proclastique. Vezi definitia »
NEOTRÓPIC, -Ă adj. din zona tropicală a Americii. (< fr. néotropique) Vezi definitia »
CITOGENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la citogenetică. II. s. f. ramură a geneticii care studiază structura și comportamentul cromozomilor în mitoză și meioză. (< fr. cytogénétique) Vezi definitia »
MONOCÍCLIC, -Ă adj. (Biol.; despre unele specii) Care prezintă o singură perioadă sexuală pe an. [< fr. monocyclique]. Vezi definitia »