Definita cuvantului butoi
BUTÓI, butoaie, s. n. 1. Vas de lemn făcut din doage, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea lichidelor, a murăturilor etc. ◊ Expr. Butoi fără fund, se spune despre cei care beau fără măsură. A mirosi a butoi, se spune despre alimentele păstrate în butoaie care au prins un miros specific (neplăcut). A vorbi ca din butoi = a avea vocea răgușită. A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlănțui un război, a provoca o catastrofă. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrică la revolvere de tip mai vechi, în care se introduc cartușele. – Din bute + suf. -oi.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu butoi
pipói, pipoáie, s.n. (reg.) pipă mare. Vezi definitia »
PISÓI, pisoi, s. m. Pui de pisică, pisic; (în special) cotoi. – Pis + suf. -oi. Vezi definitia »
arzói, arzoáie, arzói, arzoáie, adj. (înv.) aprins, înfocat Vezi definitia »
norói (noroáie), s. n. – Glod, clisă, nămol. Sl. naroj „elan, impuls” (Tiktin), din riti „a mișca”, cf. paroi. Der. din sl. nora „ascunzătoare” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Mikloisch, Lexicon, 455; Cihac, II, 218) nu e probabilă. Bg. noroj (Conev 40; Scriban) pare să provină din rom., deoarece ne-am fi așteptat la naroj, ca în sl. – Der. (î)noroi, vb. (a înămoli, a înglodi; a tencui); noroială, s. f. (nămol, glod); noroios, adj. (cu noroi). Vezi definitia »
MOMIȚÓI, momițoi, s. m. (Reg.) Augmentativ al lui momiță; masculul maimuței. – Momiță3 + suf. -oi. Vezi definitia »