ROTATÉCĂ s.f. v. rototecă. Vezi definitia »

MONTÚRĂ s.f. Parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ♦ Felul în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. [< fr. monture]. Vezi definitia »

catapeteázmă (-ézme), s. f. – Perete sau paravan pictat care ascunde vederii altarul în bisericile ortodoxe, iconostas. Sl. katapetazma, din ngr. ϰαταπέτασμα „perdea”. Vezi definitia »

IMPEDÁNȚĂ s.f. 1. (Fiz.) Rezistență aparentă în cazul curenților alternativi. 2. Mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător. [< fr. impédance, germ. Impedanz, cf. lat. impedire – a împiedica]. Vezi definitia »

INTERCINÉZĂ s.f. (Biol.) Interval de timp între două diviziuni succesive ale nucleului celular. [< fr. intercinèse]. Vezi definitia »