CHELATORI s. m. pl. Compuși chimici capabili să formeze structuri ciclice stabile numite cicluri chelatice; chelați. Au utilizări în chimia analitică, chimia organică, chelatoterapie. Vezi definitia »

praftorí, praftorésc, vb. IV (pop.) a lovi (stropind) cu praftura (v.) sau cu un obiect asemănător cu ea. Vezi definitia »

PETRI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) piatră”, „pietros”, „mineral”. Var. petro-. / < it. petro-, cf. lat., gr. petra]. Vezi definitia »

zéciuri (motive decorative) (rar) s. n. pl. Vezi definitia »

SCREBURÍ, screburésc, vb. IV. Refl. (Var.) A se zgribuli. (cf. zgribuli) Vezi definitia »