împuterí, împuterésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a da cuiva putere, a întări pe cineva. 2. (refl.) a prinde putere, a căpăta putere, a se întări. Vezi definitia »

STATORÍ, statoresc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A stabili, a statornici (2), a hotărî. – Din stat³ (după datori). Vezi definitia »

NEMERÍ vb. IV v. nimeri. Vezi definitia »

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări^[1] neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri. Vezi definitia »

lucruri facute rau; in stangism; care nu sunt facute bine sau care nu trebuie ; stangista/stangisti/stangist/.!? Vezi definitia »