pantíș, -ă, adj. (reg.; despre cai) cu părul de pe corp galben deschis, iar cel de pe coamă și coadă negru; șarg. Vezi definitia »

BENÍȘ s. n. v. biniș. Vezi definitia »

pelíș³ s.n. (reg.) pelin. Vezi definitia »

LĂSTĂRÁȘ, lăstărași, s. m. Diminutiv al lui lăstar; lăstărel. [Pl. și: (n.) lăstărașe] – Lăstar + suf. -aș. Vezi definitia »

HĂȚÍȘ, hățișuri, s. n. Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., desiș greu de străbătut; pădure mică foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; sihlă. ♦ Cărare prin pădurile de munte. – Et. nec. Vezi definitia »