odobáie, odobắi, s.f. (pop.) 1. trunchi scobit (știubei) în care se opăresc rufele. 2. (fig.) namilă, monstru. 3. car pentru cărat snopii la arie. Vezi definitia »

MIRODÉNIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat părților unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanță aromatică alimentară. 2. Mireasmă, aromă, parfum. 3. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare: a) plantă cu flori galbene-verzui, care crește la marginea pădurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasă. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie. Vezi definitia »

COPROFILÍE s.f. (Med.) Stare morbidă în care bolnavul se complace în murdăria de excremente. [Gen. -iei. / < fr. coprophilie, cf. gr. kopros – excrement, philein – a iubi]. Vezi definitia »

PREFIXÁȚIE, prefixații, s. f. Prefixare. – Din fr. préfixation. Vezi definitia »

RADIOASTRONOMÍE s. f. ramură a astronomiei care studiază obiectele cerești ce emit sau reflectă radiounde. (< fr. radioastronomie) Vezi definitia »