făgăduí (-uésc, făgăduít), vb. – 1. (Înv.) A găzdui, a primi. – 2. (Înv.) A consimți. – 3. A promite, a-și da cuvîntul, a se angaja. Mag. fogadni „a primi” și a promite (DAR; Gáldi, Dict., 89), cf. făgădău. – Der. făgadă, s. f. (promisiune); făgădaș, s. n. (promisiune, obligație); făgăduială, s. f. (promisiune, angajament, obligație); făgăduință, s. f. (promisiune); făgăduitor, adj. (promițător); făgăduită, s. f. (înv., promisiune); făgăduitură, s. f. (înv., promisiune). Din rom. provine în bg. din Trans. fagaduva (Miklosich, Bulg., 121). Vezi definitia »

șmiruí, șmiruiésc, vb. IV (reg.; despre osiile căruței) a unge. Vezi definitia »

pâlcuí, pâlcuiésc, vb. IV refl. (înv. și reg.; despre oameni, ființe) a se aduna pentru a forma un pâlc; a se strânge grămadă; a se îngloti. Vezi definitia »

purluí, púrlui, vb. IV (reg.) 1. a-și bate joc; a batjocori. 2. a porecli. Vezi definitia »

bárba-împărátului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bắrbii-împărátului Vezi definitia »