năvráp (năvrápi), s. m. – Jefuitor, prădător. Sl. navrapŭ „pătrundere, incursiune” (Tiktin), cf. rus. navoropŭ. – Der. năvrăpi, vb. (a jefui; a se repezi, a se năpusti); năvrăpitură, s. f. (incursiune). Toate sînt cuvinte înv. (sec. XVII). Vezi definitia »

tare de cap expr. prost, nerod, tembel, cretin, tâmpit. Vezi definitia »

chináp, chinápuri, s.n. (înv.) frânghie, ștreang. Vezi definitia »

VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap. Vezi definitia »

a strânge bani la ciorap expr. a face economii. Vezi definitia »