EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution. Vezi definitia »

DIFÚZIE s.f. v. difuziune. Vezi definitia »

RADIODEFECTOSCOPÍE [< fr.] s.f. Metodă de control nedistructiv bazată pe deosebirea condițiilor de propagare (absorbție) a radioundelor din gama de unde centimetrice și milimetrice în diferite medii (în principal, în dielectrici); se folosește pentru depistarea defectelor superficiale, măsurarea grosimii acoperirilor de dielectrici, controlul calității și dimensiunii foilor, sârmelor, barelor metalice în procesul de fabricație. Sursa: Dicționar Enciclopedic, vol. VI, R-Ș, 2006. Vezi definitia »

ÎNSCRÍE, înscríu, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) scrie, a(-și) trece numele într-un catalog, într-o condică etc.; a (se) înregistra, a (se) înmatricula. ◊ Expr. (Refl.) A se înscrie în fals = a susține în fața unei instanțe judiciare că dovada (scrisă) adusă de partea adversă este falsă. ♦ Tranz. A consemna ceva în scris. 2. Tranz. A construi o figură geometrică în perimetrul alteia, astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la cealaltă. 3. Tranz. (Sport) A marca unul sau mai multe goluri, seturi, coșuri etc. [Perf. s. înscrisei, part. înscris] – În + scrie (după fr. inscrire). Vezi definitia »

DEVINÁȚIE s. f. v. divinație. Vezi definitia »