MORMĂÍT², -Ă, mormăiți, -te, adj. (Despre cuvinte, sunete) Rostit încet și nedeslușit; îngăimat. [Var.: mornăít, -ă adj.] – V. mormăi. Vezi definitia »

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură. – V. behăi. Vezi definitia »

ÎNCLEÍT, -Ă, încleiți, -te, adj. v. ÎNCLEI. – [DLRM] Vezi definitia »

păpărăzít, -ă, adj. (reg.; despre mâncăruri) prins, cu cocoloașe, tăiat. Vezi definitia »

mărgărít (mărgăríte), s. n. – 1. Perlă. – 2. Plantă (Loranthus europaeus). – Var. mărgărint. Ngr. μαργαρίτης (Candrea; Scriban), cf. bg., sb. margarit. Este cuvînt identic cu mărgăritar, s. n. (perlă, plantă; Loranthus europaeus, Convallaria maialis), mr. mărgăritar(e), din ngr. μαργαριτάρι (Murnu 35; Meyer 260), cf. alb., bg. margaritar. – Der. mărgăritărea, s. f. (iris). Mărgărită (var. margarită), s. f. (margaretă, Chrysanthemus leucanthemum), din fr. marguerite, a fost apropiat fonetic de mărgăritar. Cf. mărgea. Vezi definitia »