BÍG s. n. linie de îndoire executată prin presare pe suprafața unui carton. (< germ. Biga) Vezi definitia »

ojíg s.n. (reg.) arsură pe tubul digestiv; jărăgai. Vezi definitia »

străfíg, străfíguri, s.n. (reg.) 1. strănut. 2. astm (la cai). Vezi definitia »

iazíg adj. m., s. m., pl. iazígi (ia-zigi); adj. f., s. f. iazígă, pl. iazíge Vezi definitia »

ÁPRIG, -Ă, aprigi, -ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru², crunt, nemilos, înverșunat. 3. Lacom, hrăpăreț. Om aprig la câștig. 4. Fig. (Înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii. – Et. nec. Vezi definitia »