Definita cuvantului ler
LER2 s. n. (Reg.) Vreme, timp, (în special) timpul în care cineva este în floarea vârstei. ◊ Expr. A(-i) trece (cuiva) lerul = a îmbătrâni, a nu mai avea căutare; a nu mai avea nici o valoare, a nu mai fi bun de nimic.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu ler
CARBONIFÉR, -Ă, carboniferi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre roci, terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni. 2. Adj. Care se ocupă cu extracția și cu prelucrarea cărbunelui; privitor la cărbuni. 3. S. n. A cincea perioadă a erei paleozoice, în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbuni. – Din fr. carbonifère. Vezi definitia »
sicriér, sicriéri, s.m. (reg.) meșteșugar care face sicrie. Vezi definitia »
RAMÉR, -Ă, rameri, -e, s. m. și f. Persoană (mai ales sportiv) care manevrează ramele unei ambarcații. – Din fr. rameur. Vezi definitia »
ȘTÁUFER TAU-/ s. n. gresor cu presiune. (< germ. Stauffer/büchse/) Vezi definitia »
CREANȚIÉR1, creanțiere, s. n. Registru în care se ține evidența creanțelor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Creanță + suf. -ier. Vezi definitia »