Definita cuvantului telefon
TELEFÓN, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu telefon
PERÓN s. n. 1. platformă în gări pe porțiunea de oprire a trenurilor pentru urcarea și coborârea pasagerilor din vagoane. 2. platformă cu câteva trepte, înaintea intrării principale a unei clădiri mari. (< fr. perron) Vezi definitia »
ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [Var.: scadrón s. n.] – Din rus. eskadron, fr. escadron. Vezi definitia »
TIERSERÓN s. n. (arhit.) nervură suplimentară la o boltă în ogivă. (< fr. tierceron) Vezi definitia »
GANGLIÓN s.m. Organ mic ovoid, format din fibre nervoase sau din vase limfatice. [Pron. -gli-on. / < fr. ganglion, cf. gr. ganglion – glandă]. Vezi definitia »
SILÓN s.n. Fibră sintetică textilă obținută prin polimerizare. [< germ. Silon – nume comercial]. Vezi definitia »