FIGÚRĂ s.f. 1. Chip, față, obraz. 2. Formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imaginea plastică (desenată, pictată, sculptată) a unui corp. ◊ Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje (valet, damă etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de șah (cu o formă caracteristică). 3. Persoană; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolică sau alegorică. ◊ Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în vers sau în proză. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de poziția termenului mediu în premise. 6. Poziție, mișcare (la dans, la scrimă etc.). [< it., lat. figura]. Vezi definitia »

a intra pe orbită expr. (intl.) a fi în formă, a acționa cu succes. Vezi definitia »

coperioáră, coperioáre, s.f. (reg., înv.) capac. Vezi definitia »

ZĂRGHEÁLĂ, zărgheli, s. f. (Reg.) Nebunie, țicneală, sminteală. – Zărghi + suf. -eală. Vezi definitia »

chízedbă s.f. (reg.) asociație, societate, tovărășie. Vezi definitia »