STAMÍNĂ s. f. organ mascul de reproducere al florii, care conține polenul. (< lat. stamen) Vezi definitia »

RADIOFÍZICĂ s. f. Disciplină care studiază producerea și propagarea undelor electromagnetice, influența stării atmosferei asupra acestora etc. constituind baza fizică a radiotehnicii. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophysique. Vezi definitia »

UREÁZĂ s.f. Enzimă care catalizează descompunerea ureei, cu formare de bioxid de carbon și amoniac. [Pron. -re-a-. / < fr. uréase]. Vezi definitia »

OMNIPOTÉNȚĂ s. f. putere nelimitată; atotputernicie. (< fr. omnipotence, lat. omnipotentia) Vezi definitia »

IÉDERĂ, iedere, s. f. Specie de arbust târâtor sau agățător, cu frunze verzi strălucitoare și cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca plantă decorativă (Hedera helix). ◊ Iederă albă = arbust cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pieloase și cu flori albe-gălbui, aglomerate în capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera. Vezi definitia »