lámă (láme), s. f. – 1. Tablă, foaie, placă de metal. – 2. Partea metalică tăioasă a unui instrument. – 3. Foiță fină metalică (de ras). Fr. lame, parțial prin intermediul ngr. λάμα. Este omonim cu lama, s. m. (conducător religios), din fr. lama; și cu lamă, s. f. (zool.) din fr. lama. Vezi definitia »

DIALÉLĂ s. f. (log.) cerc vicios într-o demonstrație sau definiție; definire a unei noțiuni prin ea însăși. (< fr. diallèle) Vezi definitia »

IZOTÉRMĂ s.f. v. izoterm [în DN]. Vezi definitia »

AVITAMINÓZĂ s. f. afecțiune cauzată de lipsa vitaminelor în alimentație. (< fr. avitaminose) Vezi definitia »

zănoágă (-ge), s. f. – Căldare, depresiune între doi munți. Sl. za noga „la picior”, rut. zanoga (Tiktin; Conev 39), bg. za(d)noga › megl. zănoagă. Vezi definitia »