CADMIU (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Cd; nr. at. 48; m. at. 112,41, p. t. 321ºC, p. f. 768ºC); metal alb-argintiu. Se găsește în natură sub formă de combinații în minereuri de zinc. Funcționează în combinații în starea de valență 2. Este folosit la obținerea aliajelor cu punct de topire scăzut și rezistente față de agenții de coroziune, ca absorbant de neutroni în reactoarele nucleare etc.; sulfura și oxidul de c. sînt întrebuințate la preparea culorilor fine și a smalțurilor. A fost descoperit de chimistul german Fr. Strohmeyer în 1817. Vezi definitia »

PERIHÉLIU, perihelii, s. n. Punct în care o planetă sau o cometă, aflate în mișcare în jurul soarelui, se găsesc cel mai aproape de acesta. ♦ Moment, timp în care astrul sau cometa se află în acest punct. [Var.: (înv.) perihélie s. f.] – Din fr. périhélie, lat. perihelium. Vezi definitia »

CHERECHIU, com. în jud. Bihor; 2.709 loc. (1991). Vezi definitia »

GRÁFIU s. n. (ant.) instrument de scris în formă de cui. (< lat. graphium) Vezi definitia »

REDEMPTÓRIU, -OÁRE adj. care asigură redempțiunea; mântuitor, izbăvitor. (< fr. rédempteur, lat. redemptor) Vezi definitia »