ROZÁRIU s.n. Culegere de rugăciuni pentru fecioara Maria. [Pron. -riu. / < lat.bis. rosarium, cf. it. rosario, fr. rosaire]. Vezi definitia »

PRÁXIU, praxiuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde faptele și scrisorile apostolilor; apostol. – Din ngr. práxeon. Vezi definitia »

POZITRÓNIU s. n. asociație a unui electron cu un pozitron, care gravitează în jurul centrului de masă comun. (< fr., engl. positronium) Vezi definitia »

MUFTÍU, muftii, s. m. Căpetenie religioasă a unei comunități musulmane mai mari. ◊ Marele muftiu = conducătorul cultului islamic dintr-o țară, având și atribuții judecătorești. – Din tc. müftí. Vezi definitia »

EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). – Din fr. édifice, lat. aedificium. Vezi definitia »