paireásă, pairése, s.f. (înv.) soție de pair (vasal al regelui Franței). Vezi definitia »

MÁNȘĂ s.f. 1. Pârghie cu care pilotul comandă aripioarele și profundorul unui avion. ♦ Țintă aeriană (remorcată de avioane) pentru exerciții de tragere din avioane sau cu artileria antiaeriană. 2. Fiecare dintre etapele în care se împarte o probă de tir (corespunzând unui anumit număr de focuri trase), un concurs de călărie etc. V. repriză. [< fr. manche]. Vezi definitia »

CONSONÁNȚĂ, consonanțe, s. f. 1. (Muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite. 2. Fig. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din fr. consonance. Vezi definitia »

PROCATALÉPSĂ s.f. Figură de stil constând în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate și introducerea lui în propoziția regentă. [Cf. gr. prokatalepsis – anticipare]. Vezi definitia »

CATALÍZĂ, catalize, s. f. Acțiune prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, sub influența unor catalizatori. – Din fr. catalyse. Vezi definitia »