împuiá pers. 3 sg. împuiáză, vb. I (pop.) 1. (despre animale și păsări) a face ouă, a se înmulți. 2. (despre bube) a se întinde. 3. (despre gânduri, dragoste) a încolți, a se încuiba. 4. (cu referire la urechile și capul omului) a asurzi, a bate capul, a ameți, a năuci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a împodobi, a împestrița. Vezi definitia »

EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. Vezi definitia »

SCĂLĂMBĂIÁ vb. I v. scălâmbăia. Vezi definitia »

ASFIXIÁ vb. tr., refl. a (se) înăbuși, a (se) sufoca. (< fr. asphyxier) Vezi definitia »

întâiá vb. I (înv.) a avea întâietate față de cineva; a da cuiva întâietate, prioritate. Vezi definitia »