MATÚR adj. variabil, antonim: imatur Vezi definitia »

TAMBÚR s. n. 1. dispozitiv cilindric, gol, folosit în diferite scopuri în tehnică; tobă. ◊ piesă cilindrică pentru spargerea și sortarea granulometrică a pietrei. ♦ ~ grad = piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat, prevăzută cu gradații la unul din capete. 2. (arhit.) bloc de piatră, elementul constitutiv al fusului unei coloane; (p. ext.) element cilindric al unei construcții. 3. vestibul la intrarea unei clădiri, delimitat de două rânduri de uși. ◊ porțiune prismatică ori cilindrică, între o cupolă și arcurile sau zidurile care mărginesc un spațiu boltit. 4. spațiu în care se învârtește o ușă pivotantă cu mai multe aripi. (< fr. tambour, germ. Tambour) Vezi definitia »

POSEUR [-ZÖR] s. m., adj. (om) care pozează (1), care își studiază atitudinea pentru a epata. (< fr. poseur) Vezi definitia »

TRIPOTEUR Tö'R/ s. m. cel care face afaceri dubioase; speculant, falsificator. (< fr. tripoteur) Vezi definitia »

nástur, -ă, násturi, -e, adj. (reg.) zănatic, bezmetic, nerod. Vezi definitia »