ORCHESTRÍNĂ s.f. (Muz.) Orchestră mică de muzică ușoară. [< it. orchestrina]. Vezi definitia »

PROTAMÍNĂ s. f. proteină bazică cu un conținut mare de aminoacizi, în celulele seminale ale peștilor. (< fr. protamine) Vezi definitia »

ESPINGÓLĂ s. f. armă de foc primitivă din bronz, montată pe un pivot. (< fr. espingole) Vezi definitia »

BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Țepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba. Vezi definitia »

PASTEURELÓZĂ s.f. Boală microbiană gravă a animalelor și păsărilor; septicemie hemoragică; holera păsărilor. [Pron. pas-tö-. / < fr. pasteurellose]. Vezi definitia »