PARTÍCULĂ s. f. 1. părticică de materie; corpuscul, microobiect. ♦ (fiz.) ~ elementară = particulă constitutivă a materiei, care prezintă atât caracteristici corpusculare, cât și ondulatorii, comportându-se ca o entitate cu însușiri specifice. 2. element lexical și morfologic invariabil, care se atașează la sfârșitul unui cuvânt sau al unei forme flexionare. (< fr. particule, lat. particula) Vezi definitia »

AROMORFÓZĂ s. f. (biol.) complex de modificări morfologice cu rol preponderent în procesul evoluției filogenetice. (< fr. aromorphose) Vezi definitia »

ELECTROLUMINESCÉNȚĂ s. f. Lumină produsă de unele substanțe sub acțiunea câmpului electric. – Din fr. électroluminescence, germ. Elektrolumineszenz. Vezi definitia »

CITOGENÉTICĂ s.f. Parte a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității (genele, cromozomii etc.). [< fr. cytogénétique, cf. gr. kytos – celulă, gennan – a naște]. Vezi definitia »

cígă-mígă s.f. (reg.) bureți galbeni comestibili. Vezi definitia »