SONÓR, -Ă I. adj. 1. care produce sunete. ◊ care are un sunet frumos, plăcut; răsunător, plin, puternic. 2. care propagă, amplifică sunetele. 3. (despre consoane) care se produce prin vibrarea coardelor vocale. 4. (despre filme) însoțit de vorbire și de muzică. II. s. n. partea sonoră a unui film. (< fr. sonore, lat. sonorus) Vezi definitia »

regulator de viteza Vezi definitia »

SURVOLTÓR s.n. Supravoltor. [< fr. survolteur]. Vezi definitia »

TRIMIȚĂTÓR, -OÁRE, trimițători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trimite ceva; spec. care expediază ceva prin poștă; expeditor. – Trimite + suf. -ător. Vezi definitia »

ADEVERITÓR, -OÁRE, adeveritori, -oare, adj. Care adeverește. – Din adeveri + suf. -(i)tor. Vezi definitia »