lúncă (lúnci), s. f. – 1. Pădure pe marginea unui rîu. – 2. Teren inundabil. – Megl. loncă. Sl. ląka „mlaștină” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 358; Cihac, II, 178; Byhan 317; Densusianu, GS, VI, 362), cf. v. slov. lonka, bg. lăka „vale”, sb., cr. luka, slov. lôka. Semantismul este normal, cf. și lat. palus › pădure. Pare inutilă ipoteza unui *lanka preromanic (Hubschmidt, Praeromanica, 39-49; cf. Lahovary 332). – Der. luncet, s. n. (Munt., pădure la malul rîului); luncos, adj. (se zice despre terenuri mlăștinoase, de lîngă apă). Cf. prelucă. Vezi definitia »

SUFRAGÉTĂ s. f. partizană a mișcării feministe din Anglia de la începutul sec. XX, prin care se urmărea obținerea drepturilor politice pentru femei. (< fr. suffragette) Vezi definitia »

DEPÉȘĂ s. f. (rar) telegramă. (< fr. dépêche) Vezi definitia »

TOROCÁLĂ, torocale, s. f. (Reg.) Amestecătură de mai multe feluri de mâncare, respingătoare la gust și la vedere. Vezi definitia »

BĂTÚTĂ, bătute, s. f. Numele unui dans popular (caracterizat prin bătăi ritmice din mâini și din picioare) și al melodiei după care se execută. – V. bate. Vezi definitia »