Definita cuvantului temeinicie
TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu temeinicie
PSIHIATRÍE s. f. ramură a medicinei care studiază bolile psihice, în scopul tratării și prevenirii lor. (< fr. psychiatrie) Vezi definitia »
AERÁȚIE s. f. 1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilație. 2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz. (< fr. aération) Vezi definitia »
ANALGEZÍE s. f. Pierdere a sensibilității la durere, provocată prin introducerea în organism a unei substanțe analgezice. – Din fr. analgésie. Vezi definitia »
-MEGALÍE Element secund de compunere savantă, cu semnificația „mărire”. [< fr. -mégalie, cf. gr. megas, megalos]. Vezi definitia »
HEPATOTOMÍE s.f. (Med.) Incizie chirurgicală a ficatului. [Gen. -iei. / < fr. hépatotomie]. Vezi definitia »