Definita cuvantului tempo
TÉMPO s. n. 1. Viteză, iuțeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conținutului și caracterului ei. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tempo
ANTROPO- Element de compunere cu sensul de „referitor la om”, care servește la formarea unor adjective și substantive. – Din fr. anthropo-. Vezi definitia »
APO- Element prim de compunere savantă cu semnificatia „depărtare”, „distingere”, „diferențiere”, „pierdere”, „separare”. [< fr. apo- < gr. apo – de la]. Vezi definitia »
APROPÓ2, apropouri, s. n. (Franțuzism) Vorbe spuse pe ocolite (și cu intenții răuvoitoare) la adresa cuiva. – Fr. à-propos. Vezi definitia »
OPO2-, elem. „față”. (< fr. opo-, cf. gr. ops, opos) Vezi definitia »
TÍPO s. n. (Fam.) Tipografic. – Din fr. typo. Vezi definitia »