Definita cuvantului temporal
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ♦ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcțiunea unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu temporal
COMPONENȚIÁL, -Ă adj. (lingv.) analiză ~ă = metodă de analiză semantică bazată pe descompunerea semnificațiilor. (< fr. componentiel) Vezi definitia »
MATERIÁL s.n. 1. Materie primă sau semifabricată din care se fac diverse bunuri. 2. Totalitatea lucrărilor, a informațiilor și a datelor folositoare pentru întocmirea unei lucrări științifice, literare etc. [Pron. -ri-al, pl. -le, -luri. / cf. fr. matériel]. Vezi definitia »
BAL2 s. n. balot. (< fr. balle) Vezi definitia »
RURÁL, -Ă, rurali, adj. De (la) sat; sătesc. ◊ (În vechea organizare administrativă) Comună rurală = cea mai mică unitate administrativă, condusă de un primar. – Din fr. rural. Vezi definitia »
ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel. Vezi definitia »